Pietricelele si untul Topit

 Intr-o zi un tanar veni la Buddha plangand intr-una; nu se putea opri. Buddha il intreaba:

   – Ce se intampla, tinere?

   - Batranul meu tata a murit ieri.

   – Ei bine, ce-i de facut? Daca a murit, plansul tau nu o sa-l aduca inapoi ;

   – Da, inteleg asta; plansul n-o sa-mi aduca inapoi tatal. Dar am venit la dumneavoastra cu o cerere speciala: va rog, faceti ceva pentru tatal meu mort!

     – Oh? Ce pot sa fac eu pentru tatal tau mort?

     - Va rog, faceti ceva. Sunteti o persoana asa puternica, puteti, desigur, sa faceti ceva. Uite , preotasii, vanzatorii de indulgente si daruitorii de pomeni fac tot felul de rituri si ritualuri pentru ajutorarea mortilor. Si indata ce ritualul este indeplinit aici, poarta raiului este deschisa si mortul este primit acolo; el primeste o viza de intrare acolo. Dumneavoastra sunteti asa de puternic! Daca faceti un ritual pentru tatal meu mort, el nu va primi doar viza de intrare, i se va acorda dreptul de sedere permanenta, un permis de rezidenta! Va rog, faceti ceva pentru el!

  Sarmanul tanar era asa de coplesit de durere incat nu putea urmari nici un rationament logic. Buddha trebuia sa foloseasca o alta cale pentru a-l ajuta sa inteleaga. Asa ca ii spuse: ” Bine. Du-te la piata si cumpara doua vase de lut”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha cazuse de acord sa indeplineasca un ritual pentru tatal sau. El fugi la piata si reveni cu cele doua vase. ” Bine, spuse Buddha, umple primul vas cu unt topit”. Tanarul face ce i se spuse. ” Umple-l pe celalalt cu pietricele”. El facu si aceasta. “ Acum astupa-le gurile; pecetluieste-le cum trebuie”. El facu si aceasta. ” Acum une-le in iazul de acolo”. Tanarul facu asa si ambele vase se scufundara. ” Acum” , zise Buddha, ” adu un bat mare; loveste si deschide vasele”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha indeplinea un minunat ritual pentru tatal sau.

  Conform vechii traditii indiene, cand un om moare, fiul sau duce corpul la locul de incinerare, il pune pe rugul funerar si il arde. Cand corpul este pe jumatate ars, fiul ia un bat gros si crapa teasta. Si, conform vechii credinte, imediat ce teasta e deschisa pe lumea aceasta, poarta raiului se deschide deasupra. Asa ca acum tanarul se gandi: ” Corpul tatalui meu a ars pana la cenusa ieri. Ca un simbol, Buddha vrea acum ca eu sa lovesc si sa deschid aceste vase!” Era foarte fericit cu implinirea acestui ritual.

 Luand un bat precum a spus Buddha, tanarul lovi cu putere si deschise ambele vase. Imediat untul continut intr-unnul din vase iesi si incepu sa pluteasca pe suprafata apei. Atunci Buddha spuse:

    – Ei bine, tinere, pana aici am facut eu lucrul. Cheama acum pe toti preotasii si facatorii de minuni si spune-le sa inceapa sa cante si sa se roage: ” Oh, pietre, iesiti la suprafata, iesiti la suprafata! O, untule, scufunda-te, scufunda-te!”. Sa vedem ce se intampla.

    – Oh, ati inceput sa glumiti! Cum sa fie posibil? Pietrele sunt mai grele decat apa, trebuie sa stea la fund. Nu pot iesi la suprafata; aceasta este legea naturii! Untul este mai usor decat apa, trebuie sa ramana la suprafata. Nu poate cobora; aceasta este legea naturii!

    – Tinere, stii atatea despre legea anturii, dar n-ai inteles aceasta lege naturala: daca toata viata tatal tau a facut fapte care sunt  grele ca pietrele, el este nevoit sa mearga la fund; cine-l poate aduce sus? Si daca toate actiunile lui au fost usoare ca untul, el trebuie sa mearga in sus; cine il poate trage in jos?

  Cu cat mai devreme intelegem legea naturii si incepem sa traim in conformitate cu ea, cu atat mai devreme iesim din nefericire.

 

  PS: Aceste randuri le dedic unui bun prieten , a carui identitate nu o voi face publica, datorita dreptului la intimitate. In aceste randuri gasesti raspuns la intrebarea pe care mi-ai adresat-o cu ceva timp in urma.

Viata un borcan mare si gol

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva
lucruri. Cand ora a inceput, fara un cuvant, a luat un borcan mare,
gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti
daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat
in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre
mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era
plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in
borcan,. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din
nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor
“pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a
turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv.
Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa
intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf
reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,
sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi
pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea
unde sa puneti mingile de golf si pietricelele”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru
lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante
pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te
cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la
cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau
sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de
mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti
prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu- se ce reprezentau
cele doua cani de cafea. Profesorul a zambit.

“Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina
ar parea viata ta, e loc totdeauna pentru doua cani de cafea,
impreuna cu un prieten.”

Enigmatici Parinti

 O sa atasez o melodie acestui post. Merita ascultata. Pe 99% din populatia planetei ii mistuie gandul ca parinti lor vor “muri” si nu-i vor mai vedea. Ce pacat! Dumnezeu, creator sau distructiv? Da, buna ipoteza de cercetare. O sa fac o analiza asupra acestei ipoteze si o sa revin cu noi informatii. Tot ce pot sa va spun pana atunci este vizionare placuta. 

PS: Nu lasati sentimentele sa va conduca….. vestea buna este ca ” moarte” nu exista, asta o spunea si Eminescu in una din ineditele sale poezi. O sa va explic mai multe detalii legate de aceasta tema la momentul potrivit.