Imi cer scuze ca din motive obiective nu am reusit sa postez atata timp nimic pe acest blog, care a nascut tot felul de dispute, din care eu ma inspiram pentru un nou post.

 Voi incepe prin a posta cateva versuri de dragoste si suferinta.

Traiesti pentru altul

Purtam fiecare o dragoste în noi, eu pentru tine, tu pentru altul
Focul ne mistuie pe amândoi, eu ard pentru tine, tu pentru altul.
Astept un cuvânt, astepti un cuvânt, eu de la tine, tu de la altul.
Obrazul ti-l vad în vis, delirând, iar tu în visare, visezi pe altul.
Si ce ramâne de facut? Când soarta vrea numai sa ne dezbine,
Traim…, dar iubim… desi tu pe altul, eu tot pe tine!

Trandafirii Suferintei

Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de “spinii” pe care acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtisera înca si puritatea lui s-a oglindit în viata mea… Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi. Atunci am inteles ce înseamna “iubirea” si tot atunci… l-am întâlnit pe “el”… Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi cazuta în cautarea dragostei “lui” zadarnice… Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una câte una, ca fiind lacrimile mele… Am cautat în zadar sa gasesc în imensa “gradina” orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care înca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra… Acum “gradina” este goala si vântul “alearga” de la un capât la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a “matura” petalele cazute…

Minunile Iubiri

Ti-am scris o scrisoare cu picaturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sa te mângâie; am adus pasarile si le-am pus sa-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zapada. Iubitule, daca inca nu ti-ai dat seama, sa stii ca eu sunt primavara si, si… Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!

Poveste de Dragoste

Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire. Ceva asemanator am visat o data, dar nu era la fel, pentru ca în vis portile cerului sunt deschise pentru mine. Mi-am dat seama târziu ca viata merita traita, dar niciodata nu-i târziu sa te iubesc, sa îti dovedesc ca TE IUBESC. A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parca ne stiam de-o viata si inimile-au tresarit. Iar tu de mâna m-ai cuprins, si eu stiam ca-ncepe- un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca sa mai fim treziti.
Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta…
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste!”

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva
lucruri. Cand ora a inceput, fara un cuvant, a luat un borcan mare,
gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti
daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat
in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre
mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era
plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in
borcan,. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din
nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor
“pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a
turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv.
Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa
intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf
reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,
sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi
pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea
unde sa puneti mingile de golf si pietricelele”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru
lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante
pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te
cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la
cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau
sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de
mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti
prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu- se ce reprezentau
cele doua cani de cafea. Profesorul a zambit.

“Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina
ar parea viata ta, e loc totdeauna pentru doua cani de cafea,
impreuna cu un prieten.”