Reactia e rea!Raspunsul e bun!

Va mai scriu despre o alta intamplare de-a marelui Budhha care e plina de o intelepciune flagranta!

Fiecare persoana contine o fiinta misterioasa, dar acea fiinta este închisa pentru tine. Fiecare persoana poate sa devina poarta catre divin, fiecare persoana obisnuita este iesita din comun. Sub suprafata se ascunde misterul, dar îti trebuie o cheie ca sa-l descifrezi. Si cheia aceea este raspunsul vigilent clipa de clipa. Nu reactia – raspunsul. Reactia este întotdeauna moarta: faci ceva pentru ca celalalt a facut ceva. Raspunsul e total diferit.

Buddha trecea printr-un sat. Oamenii din acel sat erau împotriva lui, împotriva filosofiei lui, asa ca s-au strîns în jurul lui si au început sa-l insulte. Au folosit cuvinte urîte, cuvinte vulgare. Buddha a ascultat. Ananda, discipolul lui, s-a suparat foarte tare, dar n-a spus nimic, pentru ca Buddha asculta foarte linistit, foarte rabdator, de parca îi facea placere toata tarasenia. Pe urma chiar si multimea se simti putin dezamagita pentru ca el nu se enerva, ba chiar parea sa se distreze.

Buddha spuse: „Acum, daca ati terminat, eu plec, pentru ca trebuie sa ajung repede în satul vecin. Si cei de acolo ma asteapta, asa cum m-ati asteptat voi. Daca nu mi-ati spus tot ce aveati de spus, am sa ma întorc peste cîteva zile, si atunci puteti termina.“ Cineva din multime a spus: „Dar noi te-am jignit, te-am insultat, de ce nu reactionezi? De ce nu spui ceva?“. Buddha a raspuns: „Asta e greu. Daca vreti o reactie din partea mea, atunci e prea tîrziu. Trebuia sa veniti acum 10 ani, pentru ca atunci obisnuiam sa reactionez. Acum nu mai sînt atît de prost. Vad ca sînteti suparati, de asta ma insultati. Va vad supararea, focul care arde în inima voastra. Mi-e mila de voi. Asta e raspunsul meu – mie mila de voi. Sînteti suparati fara rost. Chiar daca eu gresesc, de ce va enervati voi? Asta nu e treaba voastra. Daca eu gresesc, eu am sa ma duc în iad, nu voi. Daca eu gresesc, eu am sa sufar din cauza asta, nu voi. Dar se pare ca ma iubiti atît de mult, aveti despre mine o parere atît de buna, ma respectati atît de mult, încît sînteti foarte suparati, foarte enervati. V-ati lasat munca pe cîmp si ati venit doar sa-mi spuneti cîteva lucruri. Va sînt recunoscator.“

Iar cînd pleca, a spus: „As vrea sa va mai spun doar un lucru. În satul din care am venit, s-au adunat tot atît de multi oameni ca aici si mi-au adus multe dulciuri, un dar din partea satului. Însa eu le-am spus ca nu iau dulciurile. Si-au luat dulciurile înapoi. Va întreb: ce vor face ei cu dulciurile acelea?“ Cineva din multime a spus: „Ce vor face? E simplu. Le vor împarti în sat si le vor mînca, se vor bucura de ele“. Buddha a spus: „Si voi ce veti face acum? Voi mi-ati adus numai insulte, si eu spun ca nu le iau. Ce veti face? Mi-e mila de voi. Ma puteti insulta – asta e dreptul vostru. Însa eu nu iau insultele – asta e dreptul meu. Eu nu iau lucruri fara rost, inutile. Nu ma împovarez fara rost. Mi-e mila de voi…….”

Asta e un raspuns. Daca o persoana e suparata si tu te afli acolo, nu cu trecutul tau, îti va fi mila de ea. Reactia e mînie, raspunsul e întotdeauna compasiune. Vei vedea prin acea persoana. Va deveni transparenta, si vei vedea ca e suparata, ca sufera, ca e nefericita, ca e bolnava.

Raspunsul e întotdeauna bun, reactia e întotdeauna rea. Evita reactiile si da raspunsurile la iveala. Reactia e din trecut, raspunsul e aici si acum.

Pietricelele si untul Topit

 Intr-o zi un tanar veni la Buddha plangand intr-una; nu se putea opri. Buddha il intreaba:

   – Ce se intampla, tinere?

   - Batranul meu tata a murit ieri.

   – Ei bine, ce-i de facut? Daca a murit, plansul tau nu o sa-l aduca inapoi ;

   – Da, inteleg asta; plansul n-o sa-mi aduca inapoi tatal. Dar am venit la dumneavoastra cu o cerere speciala: va rog, faceti ceva pentru tatal meu mort!

     – Oh? Ce pot sa fac eu pentru tatal tau mort?

     - Va rog, faceti ceva. Sunteti o persoana asa puternica, puteti, desigur, sa faceti ceva. Uite , preotasii, vanzatorii de indulgente si daruitorii de pomeni fac tot felul de rituri si ritualuri pentru ajutorarea mortilor. Si indata ce ritualul este indeplinit aici, poarta raiului este deschisa si mortul este primit acolo; el primeste o viza de intrare acolo. Dumneavoastra sunteti asa de puternic! Daca faceti un ritual pentru tatal meu mort, el nu va primi doar viza de intrare, i se va acorda dreptul de sedere permanenta, un permis de rezidenta! Va rog, faceti ceva pentru el!

  Sarmanul tanar era asa de coplesit de durere incat nu putea urmari nici un rationament logic. Buddha trebuia sa foloseasca o alta cale pentru a-l ajuta sa inteleaga. Asa ca ii spuse: ” Bine. Du-te la piata si cumpara doua vase de lut”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha cazuse de acord sa indeplineasca un ritual pentru tatal sau. El fugi la piata si reveni cu cele doua vase. ” Bine, spuse Buddha, umple primul vas cu unt topit”. Tanarul face ce i se spuse. ” Umple-l pe celalalt cu pietricele”. El facu si aceasta. “ Acum astupa-le gurile; pecetluieste-le cum trebuie”. El facu si aceasta. ” Acum une-le in iazul de acolo”. Tanarul facu asa si ambele vase se scufundara. ” Acum” , zise Buddha, ” adu un bat mare; loveste si deschide vasele”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha indeplinea un minunat ritual pentru tatal sau.

  Conform vechii traditii indiene, cand un om moare, fiul sau duce corpul la locul de incinerare, il pune pe rugul funerar si il arde. Cand corpul este pe jumatate ars, fiul ia un bat gros si crapa teasta. Si, conform vechii credinte, imediat ce teasta e deschisa pe lumea aceasta, poarta raiului se deschide deasupra. Asa ca acum tanarul se gandi: ” Corpul tatalui meu a ars pana la cenusa ieri. Ca un simbol, Buddha vrea acum ca eu sa lovesc si sa deschid aceste vase!” Era foarte fericit cu implinirea acestui ritual.

 Luand un bat precum a spus Buddha, tanarul lovi cu putere si deschise ambele vase. Imediat untul continut intr-unnul din vase iesi si incepu sa pluteasca pe suprafata apei. Atunci Buddha spuse:

    – Ei bine, tinere, pana aici am facut eu lucrul. Cheama acum pe toti preotasii si facatorii de minuni si spune-le sa inceapa sa cante si sa se roage: ” Oh, pietre, iesiti la suprafata, iesiti la suprafata! O, untule, scufunda-te, scufunda-te!”. Sa vedem ce se intampla.

    – Oh, ati inceput sa glumiti! Cum sa fie posibil? Pietrele sunt mai grele decat apa, trebuie sa stea la fund. Nu pot iesi la suprafata; aceasta este legea naturii! Untul este mai usor decat apa, trebuie sa ramana la suprafata. Nu poate cobora; aceasta este legea naturii!

    – Tinere, stii atatea despre legea anturii, dar n-ai inteles aceasta lege naturala: daca toata viata tatal tau a facut fapte care sunt  grele ca pietrele, el este nevoit sa mearga la fund; cine-l poate aduce sus? Si daca toate actiunile lui au fost usoare ca untul, el trebuie sa mearga in sus; cine il poate trage in jos?

  Cu cat mai devreme intelegem legea naturii si incepem sa traim in conformitate cu ea, cu atat mai devreme iesim din nefericire.

 

  PS: Aceste randuri le dedic unui bun prieten , a carui identitate nu o voi face publica, datorita dreptului la intimitate. In aceste randuri gasesti raspuns la intrebarea pe care mi-ai adresat-o cu ceva timp in urma.