Nebun!

Ei sunt cuminti? Eu sunt nebun…Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu – Poate ca cel cuminte-s Eu – Desi de cate ori le-o spun, Eu pentru Ei…sunt tot nebun…Ei ma urasc ca nu-s ca Ei…Eu ii iubesc ca nu-s ca Mine…Ei beau si mint fara rusine. Si-n ochii prietenilor mei Trec drept nebun…ca nu-s ca Ei…Lor nu le place-amanta Mea…Mie nu imi palce amanta Lor…Ei vad cu ochii tuturor Femeia…Eu nu o pot vedea Decat cu-ai mei Amanta Mea…Dar cum din Ei toti tocmai Eu Nu sunt ca Ei, Am sa ma duc de voi mea la balamuc si findca nu-mi va parea rau Cumintele voi fi tot EU!…

Valoarea vietii

Doi prieteni se intalnesc intr-un bar, la o cafea. Deprimat, unul dintre ei incepu sa se descarce, povestind despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena… scopul sau in viata… Totul parea sa ii mearga prost. Celalat baga mana in buzunar, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise: -Vrei aceasta bancnota? -Bineinteles… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea? Cel care avea bancnota in mana o stranse cu putere pana cand aceasta se facu un mic ghemotoc. -Acum o mai vrei? -Sunt tot 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai. Prietenul desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca in picioare, pana cand se murdari toata. -Tot mai vrei bancnota? -Este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea… -Acum intelegi? Trebuie sa stii, chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna… Ceea ce trebuie sa conteze este cat valorezi in realitate, nu cat de multe necazuri poti sa ai intr-un anumit moment. Apoi puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse: -Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine… dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 50 EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie. De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza? Acum gandeste-te bine si incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari: 1-Care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume? 2-Care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Univers? 3-Numeste 10 castigatori ai premiului Nobel. 4-Care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar pentru cel mai bun actor sau cea mai buna actrita? Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste care erau ieri cei mai mai bogati, mai frumosi, mai celebri… Acum raspunde la urmatoarele: 1-Numeste 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta. 2-Numeste 3 prieteni care te-au ajutat in momente grele. 3-Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special. 4-Numeste 5 persoane cu care iti face placere sa-ti petreci timpul. Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt acelea care au cele mai bune rezultate, multi bani sau multe premii… Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care stau oricum cu tine. Gandeste-te o clipa… Viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti? Nu stii? Lasa-ma sa te ajut… Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei la care m-am gandit sa trimit aceasta pagina. Trimite-o si tu, la randul tau… poate reusim sa schimbam ceva in viata noastra si in cea a unei alte persoane. “O lumanare nu pierde nimic daca aprinde o alta.” Deci, ce faci, trimiti mai departe sau nu?!?

Reactia e rea!Raspunsul e bun!

Va mai scriu despre o alta intamplare de-a marelui Budhha care e plina de o intelepciune flagranta!

Fiecare persoana contine o fiinta misterioasa, dar acea fiinta este închisa pentru tine. Fiecare persoana poate sa devina poarta catre divin, fiecare persoana obisnuita este iesita din comun. Sub suprafata se ascunde misterul, dar îti trebuie o cheie ca sa-l descifrezi. Si cheia aceea este raspunsul vigilent clipa de clipa. Nu reactia – raspunsul. Reactia este întotdeauna moarta: faci ceva pentru ca celalalt a facut ceva. Raspunsul e total diferit.

Buddha trecea printr-un sat. Oamenii din acel sat erau împotriva lui, împotriva filosofiei lui, asa ca s-au strîns în jurul lui si au început sa-l insulte. Au folosit cuvinte urîte, cuvinte vulgare. Buddha a ascultat. Ananda, discipolul lui, s-a suparat foarte tare, dar n-a spus nimic, pentru ca Buddha asculta foarte linistit, foarte rabdator, de parca îi facea placere toata tarasenia. Pe urma chiar si multimea se simti putin dezamagita pentru ca el nu se enerva, ba chiar parea sa se distreze.

Buddha spuse: „Acum, daca ati terminat, eu plec, pentru ca trebuie sa ajung repede în satul vecin. Si cei de acolo ma asteapta, asa cum m-ati asteptat voi. Daca nu mi-ati spus tot ce aveati de spus, am sa ma întorc peste cîteva zile, si atunci puteti termina.“ Cineva din multime a spus: „Dar noi te-am jignit, te-am insultat, de ce nu reactionezi? De ce nu spui ceva?“. Buddha a raspuns: „Asta e greu. Daca vreti o reactie din partea mea, atunci e prea tîrziu. Trebuia sa veniti acum 10 ani, pentru ca atunci obisnuiam sa reactionez. Acum nu mai sînt atît de prost. Vad ca sînteti suparati, de asta ma insultati. Va vad supararea, focul care arde în inima voastra. Mi-e mila de voi. Asta e raspunsul meu – mie mila de voi. Sînteti suparati fara rost. Chiar daca eu gresesc, de ce va enervati voi? Asta nu e treaba voastra. Daca eu gresesc, eu am sa ma duc în iad, nu voi. Daca eu gresesc, eu am sa sufar din cauza asta, nu voi. Dar se pare ca ma iubiti atît de mult, aveti despre mine o parere atît de buna, ma respectati atît de mult, încît sînteti foarte suparati, foarte enervati. V-ati lasat munca pe cîmp si ati venit doar sa-mi spuneti cîteva lucruri. Va sînt recunoscator.“

Iar cînd pleca, a spus: „As vrea sa va mai spun doar un lucru. În satul din care am venit, s-au adunat tot atît de multi oameni ca aici si mi-au adus multe dulciuri, un dar din partea satului. Însa eu le-am spus ca nu iau dulciurile. Si-au luat dulciurile înapoi. Va întreb: ce vor face ei cu dulciurile acelea?“ Cineva din multime a spus: „Ce vor face? E simplu. Le vor împarti în sat si le vor mînca, se vor bucura de ele“. Buddha a spus: „Si voi ce veti face acum? Voi mi-ati adus numai insulte, si eu spun ca nu le iau. Ce veti face? Mi-e mila de voi. Ma puteti insulta – asta e dreptul vostru. Însa eu nu iau insultele – asta e dreptul meu. Eu nu iau lucruri fara rost, inutile. Nu ma împovarez fara rost. Mi-e mila de voi…….”

Asta e un raspuns. Daca o persoana e suparata si tu te afli acolo, nu cu trecutul tau, îti va fi mila de ea. Reactia e mînie, raspunsul e întotdeauna compasiune. Vei vedea prin acea persoana. Va deveni transparenta, si vei vedea ca e suparata, ca sufera, ca e nefericita, ca e bolnava.

Raspunsul e întotdeauna bun, reactia e întotdeauna rea. Evita reactiile si da raspunsurile la iveala. Reactia e din trecut, raspunsul e aici si acum.

Pietricelele si untul Topit

 Intr-o zi un tanar veni la Buddha plangand intr-una; nu se putea opri. Buddha il intreaba:

   – Ce se intampla, tinere?

   - Batranul meu tata a murit ieri.

   – Ei bine, ce-i de facut? Daca a murit, plansul tau nu o sa-l aduca inapoi ;

   – Da, inteleg asta; plansul n-o sa-mi aduca inapoi tatal. Dar am venit la dumneavoastra cu o cerere speciala: va rog, faceti ceva pentru tatal meu mort!

     – Oh? Ce pot sa fac eu pentru tatal tau mort?

     - Va rog, faceti ceva. Sunteti o persoana asa puternica, puteti, desigur, sa faceti ceva. Uite , preotasii, vanzatorii de indulgente si daruitorii de pomeni fac tot felul de rituri si ritualuri pentru ajutorarea mortilor. Si indata ce ritualul este indeplinit aici, poarta raiului este deschisa si mortul este primit acolo; el primeste o viza de intrare acolo. Dumneavoastra sunteti asa de puternic! Daca faceti un ritual pentru tatal meu mort, el nu va primi doar viza de intrare, i se va acorda dreptul de sedere permanenta, un permis de rezidenta! Va rog, faceti ceva pentru el!

  Sarmanul tanar era asa de coplesit de durere incat nu putea urmari nici un rationament logic. Buddha trebuia sa foloseasca o alta cale pentru a-l ajuta sa inteleaga. Asa ca ii spuse: ” Bine. Du-te la piata si cumpara doua vase de lut”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha cazuse de acord sa indeplineasca un ritual pentru tatal sau. El fugi la piata si reveni cu cele doua vase. ” Bine, spuse Buddha, umple primul vas cu unt topit”. Tanarul face ce i se spuse. ” Umple-l pe celalalt cu pietricele”. El facu si aceasta. “ Acum astupa-le gurile; pecetluieste-le cum trebuie”. El facu si aceasta. ” Acum une-le in iazul de acolo”. Tanarul facu asa si ambele vase se scufundara. ” Acum” , zise Buddha, ” adu un bat mare; loveste si deschide vasele”. Tanarul era foarte fericit, crezand ca Buddha indeplinea un minunat ritual pentru tatal sau.

  Conform vechii traditii indiene, cand un om moare, fiul sau duce corpul la locul de incinerare, il pune pe rugul funerar si il arde. Cand corpul este pe jumatate ars, fiul ia un bat gros si crapa teasta. Si, conform vechii credinte, imediat ce teasta e deschisa pe lumea aceasta, poarta raiului se deschide deasupra. Asa ca acum tanarul se gandi: ” Corpul tatalui meu a ars pana la cenusa ieri. Ca un simbol, Buddha vrea acum ca eu sa lovesc si sa deschid aceste vase!” Era foarte fericit cu implinirea acestui ritual.

 Luand un bat precum a spus Buddha, tanarul lovi cu putere si deschise ambele vase. Imediat untul continut intr-unnul din vase iesi si incepu sa pluteasca pe suprafata apei. Atunci Buddha spuse:

    – Ei bine, tinere, pana aici am facut eu lucrul. Cheama acum pe toti preotasii si facatorii de minuni si spune-le sa inceapa sa cante si sa se roage: ” Oh, pietre, iesiti la suprafata, iesiti la suprafata! O, untule, scufunda-te, scufunda-te!”. Sa vedem ce se intampla.

    – Oh, ati inceput sa glumiti! Cum sa fie posibil? Pietrele sunt mai grele decat apa, trebuie sa stea la fund. Nu pot iesi la suprafata; aceasta este legea naturii! Untul este mai usor decat apa, trebuie sa ramana la suprafata. Nu poate cobora; aceasta este legea naturii!

    – Tinere, stii atatea despre legea anturii, dar n-ai inteles aceasta lege naturala: daca toata viata tatal tau a facut fapte care sunt  grele ca pietrele, el este nevoit sa mearga la fund; cine-l poate aduce sus? Si daca toate actiunile lui au fost usoare ca untul, el trebuie sa mearga in sus; cine il poate trage in jos?

  Cu cat mai devreme intelegem legea naturii si incepem sa traim in conformitate cu ea, cu atat mai devreme iesim din nefericire.

 

  PS: Aceste randuri le dedic unui bun prieten , a carui identitate nu o voi face publica, datorita dreptului la intimitate. In aceste randuri gasesti raspuns la intrebarea pe care mi-ai adresat-o cu ceva timp in urma.

Viata un borcan mare si gol

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva
lucruri. Cand ora a inceput, fara un cuvant, a luat un borcan mare,
gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti
daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat
in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre
mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era
plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in
borcan,. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din
nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor
“pliiin”!

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a
turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv.
Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa
intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf
reprezinta lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,
sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca totul ar fi
pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea
unde sa puneti mingile de golf si pietricelele”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru
lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante
pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te
cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la
cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau
sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de
mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti
prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu- se ce reprezentau
cele doua cani de cafea. Profesorul a zambit.

“Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina
ar parea viata ta, e loc totdeauna pentru doua cani de cafea,
impreuna cu un prieten.”

Libertatea un VIS de neatins.

  Singurul lucru care da valoare si sens vietii fiecarui om, fara  indoiala este Libertatea. Este singurul si cel mai important element al vietii. Discutiile pe aceasta tema sunt nenumarate si daca ar fi sa construiesc un drum din lucrariile scrise pe acesta tema, as face de 10 ori mai multe drumuri decat are Romania la ora actuala. Dar singurul pe care il voi cita in aceste randuri este Arthur Schopenhauer.   

 Arthur Schopenhauer este un filozof ce apartine perioadei idealismului german, nu doar prin situarea in epoca, ci si prin stilul filozofiei sale, multa vreme el nu s-a bucurat de succesul si recunoasterea ce-i colesea pe ceilaltifilozofi ai vremii. Schopenhauer a incercat sa reia cu seriozitate problema kantiana a noumen-ului.

 Calatorind pe straziile Schopenhauer, si vazand constructiile de pe alee vizavi de libertate si vointa, am realizat ca in mare parte constructiile cu privire la libertate sunt asemanatoare cu ale mele. Eu fiind foarte transant ( dur ) in privinta libertatii, comparativ cu el.

 Analizand in detaliu aceasta problema a libertatii am ajuns la concluzia ca animalul ( omul) nu mai are nici libertatea interioara odata cu inaintarea in varsta si pierderea ingeniozitatii. De libertatea exterioara nici nu se pune problema sa vorbesc, deoarece nu stiu sa fi existat vreodata. Totul este o ceata deasa de fum. Democratia = noxele comunismului. 

 Stau si ma gandesc cati stiu ce este aceea libertate si cum se manifesta ea. Este extrem de dureros sa vad cum toti vorbesc de libertate si cum se bucura de ceva ce nu exista. Putini sunt cei care se bucura de libertate, dar nu de libertatea exterioara ci de cea interioara; deoarece libertatea exterioara care ne este servita astazi pe tava este doar o betie a democratiei, o degradare a sufletului, un picur de apa pentru a potoli setea gloatei.  

De ce foarte putini au libertatea interioara?   Datorita societatii de astazi in care toti se lupta doar pentru bani; In care toti sunt dispusi sa isi vanda turpul, sufletul, sa isi minta propria constiinta doar pentru….. , pentru ce?

 Libertatea? Actionez Liber? Gandesc Liber? 

  Degeaba incerc sa explic ce este libertatea , cand multi dintre noi nu stim care este rostul nostru, care este drumul pe care trebuie sa-l urmam. 

Actionez liber. Imi vine sa rad cand spun asta , toti cred ca actioneaza liber. Fals. O sa va distrug si acest vis celor care il aveti spunanduva ca nici la toaleta nu mergeti din proprie initiativa ).  Este un exemplu banal pe care stiu ca o sa mi-l daramati spunand: “ da, dar este o nevoie fiziologica” Dar de ce este o nevoie fiziologica? “ Pai….” , Aici o sa-l parafrazez pe Schopenhauer, care zicea ca orice actiune a individului nu este independenta, ci se datoreaza unor evenimente petrecute la un moment de timp t1. Inainte de a incheia as vrea sa va zic ca: ” Mai mult decat viata , iubesc LIBERTATEA”.

BILETUL SINUCIGASULUI DIN CAMERA CU CRINI

Nu m-am sinucis!
M-am lasat in bratele florilor
in voia fiorilor
cuprins.

Am ales betia mortii
din cupele crinilor,
florile serafimilor,
cheile Portii.

Nu e lasitate,
nu e curaj.
E un miraj
de libertate. . …………..